
Misterul și secretul tapiocăi. Istoria și drumul ceaiului BUBBLE TEA.
BUBBLE TEA, originar din Taiwan, are un boom în lumea întreagă, mai ales în metropole și orașe mari unde deja e o priveliște comună – tineri plimbându-se prin oraș cu un take away de BUBBLE TEA în mână.
De unde a apărut și ce lumi a traversat un astfel de ceai? Dragii mei, haideți să vă spun, pe scurt, povestea ceaiului cu perle de tapioca.
În 1983, proprietarul localului Chun Shui Tang din orașul Taichung – Taiwan, domnul Liu Hanxie, a inventat o rețetă de milk tea cu perle de tapioca, pentru a face din ceaiul chinezesc o băutură mai occidentală și modernă.
Se pare că proprietarului i-a venit ideea de la o cafenea japoneză, pe la care s-a întâmplat să treacă, unde aveau în meniu milkshake de cafea cu gheață. Atunci i-a venit inspirația, de ce nu și milkshake de ceai cu gheață.
Liu Hanxie a încercat câteva rețete și a descoperit că, dacă dă prin shaker zahăr, gheață și ceai negru iese un milk tea dulce și foarte parfumat. De aici, nașterea celui mai vândut ceai din Taiwan-ul contemporan și boom-ul localului într-un lanț de ceainării.
Dar de unde perlele de tapioca?
Se pare că, dragii mei, într-o zi oarecare din 1988, stătea domnișoara Lin Xiu Hui în ședință cu alți angajați ai chain-ului de milk tea. Domnișoara Lin Xiu Hui era managerul de produs al chain-ului și, întâmplarea face că, avea la dumneaei un desert taiwanez, o budincă de perle de tapioca. Cum inspirația apare deseori de nicăieri, într-o doară, toarnă budinca în ceaiul său de pe masă. Cum foarte bine ne putem imagina, gura pe care a luat-o atunci din băutura pe care și-a făcut-o ad-hoc este degustarea-zero, prima degustare de BUBBLE TEA, care a generat fenomenul mondial pe care îl avem acum.
De la lansare, BUBBLE TEA a devenit popular în Taiwan și au început să apară diverse magazine în toată țara. La numai 10 ani de la naștere, a devenit o băutură națională în Taiwan și s-a răspândit în întreaga lume.
Acum, poate că vă întrebați ce sunt alea perle de tapioca?
Haideți să facem un timeline.
Acum aproximativ 10.000 de ani, în America de Sud, a început cultivarea maniocului (alte denumiri sunt cassava, yuca).
Secolul 15 – descoperirea Americilor, maniocul traversează Atlanticul.
Secolul 16 – Introdus ca aliment de bază în Africa.
Secolul 19 – Guvernul taiwanez oferă dinastiei chinezești Qing „Mini perle din pulbere de tapioca” – prima mențiune.
Secolul 20 – în Asia, tapioca se folosește ca hrană în timpul războiului
Secolul 21 – Tapioca BOOM.
Dragii mei, probabil știți deja că tapioca este făcută din manioc, un tip de cartof.
Tapioca este amidonul de manioc. Se amestecă cu apă și se pot forma perlele de tapioca.
Maniocul este originar din Brazilia de centru-vest, unde cultivarea a început cu cel puțin 10.000 de ani în urmă.
Cele mai vechi dovezi care au supraviețuit ale cultivării maniocului au fost găsite la ruinele mayașe din Joya de Seren, vechi de 1.400 de ani, în El Salvador. Datorită utilității sale alimentare, la sfârșitul secolului 15 – când a început colonizarea spaniolă a Americii, deja era un aliment de bază pentru oamenii din nordul Americii de Sud și din sudul Americii Centrale.
Maniocul (yuca, cassava) se consumă în continuare în multe zone din Americi. În Brazilia, de exemplu, se consumă prăjit sau făcut făină și gătit ca orice altă făină.
Odată cu epoca colonială, maniocul a pornit în propria sa călătorie de colonizare, ieșind din Americi și ocupând, ușor-ușor, culturi agricole, bucătării și obiceiuri culinare.
În secolul 16 a intrat pe continentul african și a devenit aliment de bază, iar în secolele 19 și 20 și-a continuat migrația până în sudul și estul Asiei.
Se crede că primul imbold pentru cultivarea maniocului în Africa a fost relația strânsă dintre regele din Congo și portughezi, aceștia din urmă aducându-l din colonia lor braziliană. Al doilea impuls a fost încurajarea cultivării la nivel extins, ca măsură de ajutor, fiind o plantă nepretențioasă la condițiile de climă și de sol. Și, mai important, se pare că maniocul a fost adaptat la metodele locale de agricultură.
Nu se știe precis când, dar, cândva în decursul secolului 19, maniocul s-a răspândit în toată Asia.
Și, tot atunci, maniocul evoluează în sfârșit într-o formă familiară – apar mențiuni despre folosirea amidonului din manioc – tapioca, sub formă de perle.
În secolul 19, în timpul dinastiei Qing din China, există o înregistrare cum că guvernul taiwanez a trimis „perle Fenyuan” dinastiei Qing.
La acea vreme, ceva ce se numeau „Perle de pudră” erau o gustare populară în Taiwan.
Acestea nu erau nimic altceva decât ce cunoaștem noi acum sub forma perlelor din BUBBLE TEA, biluțe cu suprafața netedă care strălucesc ca niște perle.
Un secol mai târziu, spre finalul anilor 1980, intră în scenă domnișoara manager de produs de la lanțul de ceainarii Chun Shui Tang din Taiwan, își toarnă nonșalant desertul ei „Fenyuan” în icetea-ul de pe masă și, printr-o scânteie de genialitate spontană, cum apar de obicei marile trenduri, dă startul generației BUBBLE TEA.
Aroma originală de BUBBLE TEA este de iced-milktea, dar, în cei 25 de ani de la apariția pe piață, au apărut noi arome și rețete, cu fructe exotice, ciocolată, cheesecake și câte și mai câte.

Dragii mei, sper că v-am putut oferi un pic de context pentru ceaiul acesta delicios și distractiv, sper că v-am făcut poftă să încercați oricare dintre aromele noastre și cine știe, poate că data viitoare când vă cumpărați un BUBBLE TEA și ronțăiți o perlă de tapioca, vă va înflori un gând pasager către o ceainărie taiwaneză cu pereți de lemn, în bucătăria căreia un domn experimentează cu rețete de icetea milkshake sau către o domnișoară taiwaneză care în timpul unei ședințe își toarnă desertul în ceai sau către lumea politică din China secolului 19 care primește atenții diplomatice sub formă de perle culinare sau către o Africă medievală care descarcă de pe corăbii produse agricole din lumea nouă sau către triburi amazoniene care pregătesc mâncarea printre copaci de mango și ciorchine de banane.
Și nu în ultimul rând, la cât mai multe degustări încântătoare, ne doresc!